
Mulți proprietari de vehicule își fac griji când observă rugină gălbuie pe suprafețele expuse discurilor de frână ale mașinii din spatele roților. Formarea ruginii este extrem de comună. Cele mai multe straturi subțiri de rugină după parcare pe termen scurt se încadrează în condiții normale de funcționare, dar anumite cazuri de coroziune merită atenție. Distingeți oxidarea obișnuită a suprafeței de coroziunea profundă dăunătoare pentru a evita anxietatea inutilă, prevenind în același timp neglijarea.
Proprietățile materialelor fac discurile de frână auto predispuse la oxidare la contactul cu umiditatea. În timpul conducerii, rotirea și frecarea constantă a suprafețelor discurilor de lustruire, iar fluxul de aer elimină umiditatea de suprafață, astfel încât rugina abia se acumulează. Odată parcate, discurile de frână ale mașinii staționare colectează umezeala din aerul umed, ploaie, ceață sau apa reziduală după spălarea mașinii. Straturile de rugină galben-maro se pot forma în câteva ore sau peste noapte.
Rugina superficială subțire nu reprezintă o amenințare. După repornirea vehiculului, frânarea normală uzează straturile de oxidare, restabilind suprafețele metalice strălucitoare pe o distanță scurtă de parcurs. Zgomotele scurte de zgâriere în timpul frânării inițiale provin din îndepărtarea ruginii și dispar după unul sau doi kilometri de parcurs; întreg acest proces contează ca un comportament normal.
Factorii de mediu influențează puternic frecvența ruginii. Regiunile ploioase cu umiditate ridicată sunt martore la rugina discului de frână a mașinii peste noapte după parcarea în aer liber. Zonele de coastă cu aer sărat accelerează și mai mult oxidarea metalelor. Rugina apare mai rar în zonele uscate interioare pentru perioade identice de parcare. Garajele subterane cu umiditate ridicată promovează, de asemenea, coroziunea discurilor în comparație cu locurile de parcare exterioare uscate.
Nu toată rugina poate fi ignorată. Parcarea staționară prelungită de-a lungul săptămânilor permite ruginii ușoare de suprafață să se dezvolte în depozite groase și coroziune cu sâmburi. Frânarea obișnuită nu mai poate elimina depunerile grele de rugină. Coroziunea groasă deteriorează plăcuțele de frână, declanșează zgomot puternic persistent și lasă urme gravate neuniforme pe suprafețele discurilor. Rugina grea cauzată de depozitarea pe termen lung nu este o oxidare superficială obișnuită.
Un alt scenariu anormal: peticele mari de rugină încăpățânate supraviețuiesc condusului intens și frânărilor repetate, indicând coroziune adâncă. Frânarea ulterioară produce tremurături și zgomot, deoarece coroziunea dăunează continuu suprafețelor discurilor.
Unii proprietari încearcă lustruirea manuală pentru a îndepărta rugina discului de frână auto. Rugina ușoară de suprafață nu necesită tratament manual și se uzează prin frânarea regulată. Există măsuri simple de prevenire: după spălarea autovehiculului, conduceți încet și frânați ușor înainte de parcare. Căldura generată de frână evaporă umiditatea de la suprafață și reduce riscul de rugină după parcare. Urmați aceeași procedură după ce conduceți pe vreme ploioasă.
Pe scurt, straturile subțiri de rugină de la parcările de scurtă durată care se uzează prin frânare sunt normale. Rugina groasă de la depozitarea prelungită și coroziunea persistentă cu sâmburi după conducere reprezintă condiții anormale care necesită vigilență. Recunoașterea acestor două categorii îi ajută pe proprietarii de vehicule să evite reacțiile exagerate la decolorarea minoră a suprafeței.
